Ozonoterapia
Ozonoterapia e o terapie care consta in infectarea unei cantitati mici de ozon O3 la locul dureros(puncte trigger) sau intravenos sau insuflatii sau aplicatii locale cu apa,ulei sau crema cu ozon, care are efect de hormeza(homeopat), adica de vindecare in doze mici, pe cand dozele mari sunt toxice.
Efectele sistemice ale oznoului constau in: producerea unui stres oxidativ controlat si moderat ca si glutationul AGL,SOD, cu activarea speciilor reactive de oxigen O2(RLO si LOPs)responsabile de declansarea mecanismului antioxidant, a cresterii capacitatii oxidative celulare prin stimularea enzimelor antioxidante cu efect: antibacterian,antifungic,virustatic,imunostimulant si anticancerigen, antiinflamator si antialgic, antioxidant si detoxifiant celular,antidiabetic,amelioreaza circulatia sanguina in zonele afectate revitalizant celular etc.
O3 (ozonul pur are culoare albastru deschis, are 3 atomi de O, fiind cel mai puternic antioxidant. Este instabil si toxic in cantitate mare, dar in doze mici (low-dose-ozone) are efect terapeutic-hormeza (efect homeopat): concept care explica efectul benefic al expunerii la concentratii reduse la un agent care e toxic in doze mari (conceptul de imbatranire sanatoasa).
In natura, O3 este prezent la malul marii (valurile marii produc O3), in timpul descarcarilor electrice si razele UV produc O3. In lichidele biologice (in vivo) se dizolva rapid si nu ramane in forma gazoasa, reactionand cu antioxidantii din fluidele biologice (proteine cu grupari sulfidril, carbohidrati, acizi grasi nesaturati: acid ascorbic, acid uric, glicoproteine, albumine), rezultand ROS si LOPs (specii reactive de oxigen ce sunt citotoxice si au o durata scurta, fiind rapid neutralizate de antioxidanti, dar actioneaza ca mesageri ce semnaleaza celulele sa activeze anumite cai metabolice. Acesti mesageri secundari care au viata scurta, sunt rapid neutralizati de antioxidanti si protejeaza celulele de un exces de radicali liberi. Deci in vivo, efectul O3 are loc prin acesti ROS care activeaza anumite cai metabolice si de peroxizii de O (H2O2) cu efect imunostimulator (THF alfa, interferon beta si gama si interleukine 1,2,4,6,8,10). Ozonul medical este o mixtura intre O2 pur (95-99,95%) si O3 pur (in procent de 0,05-5%).
Administrarea vitaminei C sau E ca antioxidant estompeaza actiunea O3 si de aceea nu se administreaza in aceeasi sedinta si O3 si vitamina C.
Ca mecanism de actiune: O3 produce un stres oxidativ controlat si moderat, productia de ROS (specii reactive) determinand celulele normale sa produca mai multe enzime antioxidante si sa-si creasca capacitatea oxidativa ca mecanism de aparare celulara, fiind astfel protejate de excesul de radicali liberi responsabili de imbatranire si boala. Bacteriile, virusii, fungii si celulele canceroase nu au enzime antioxidante si sistem antioxidant, fiind vulnerabile la actiunea O3 prin oxidarea fosfolipidelor si lipoproteinelor din invelis, si implicit sunt distruse (efect de lipoperoxidare), O3, fiind un agent antioxidant puternic distruge scutul protectiei virale, adica invelisul proteic/lipidic (glicoproteic), iar virionii, lipsiti de invelisul cu proeminente plepomerice distruse de O3 nu pot supravietui si nici reproduce, fiind eliminati. Nici bacteriile nu au sisteme antioxidante si O3 distrug de asemenea fosfolipidele si proteinele invelisului, distrugand bacteria. De asemenea, O3 stimuleaza leucocitele si citochinele responsabile de inflamatie. O3 ca oxidant puternic determina producerea peroxizilor cu capacitate oxidativa (H2O2) ce strabat membrana celulara si activeaza factorul nuclear citoplasmatic de reglare a expresiei genetice si de transcriere a ARN-ului citokinelor: interleukine, TNF alfa si interferon beta si gama (la fel si in infectiile cronice).
Alte efecte ale ROS (speciilor reactive): activeaza leucocitele, pe plachete: producerea de eritrocite superpotente: elastice si deformabile si eliberare de factori de crestere, pe endoteliu: cresterea eliberarii de NO (si LOPs), pe maduva: eliberare de celule stem, stimuleaza producerea de enzime antioxidante si a proteinelor de stres oxidativ. O3 in doze mici administrat in inj. s.c, i.m, i.a, i.discal, dar si GAET sau insuflatiile i.r) in sdr. durerii din: 1. procesele inflamatorii cronice din: PR, afectiuni inflamatorii ale articulatiilor si fibromialgie, dar si in: 2. stadiile acute ale herniilor de disc lombare; 3. in boala inflamatorie vasculara, in special angiopatia diabetica. In sdr. durerii cronice, O3 are efect de: reglare a hipoxiei, reglarea NO si cresterea capacitatii celulare antioxidante, intervenind astfel in ciclul inflamatiei, prevenind amplificarea acestuia prin mecanismele de mai sus, dar si prin indepartarea excesului de radicali superoxid (OH) cu efect degenerativ.
Ca mecanism fiziopatologic, FP low-dose-ozone:
1. efect antialgic (activarea metabolismului celular, normalizarea potentialului transmembranar, reglarea fluidului din tesuturile inflamate si remisia rapida a edemului);
2. efect antiinflamator (reglarea antioxidantilor intracelulari ca G6PDH, GSH-Px, GHX-reductaza, SOD si acidul nitric NO, reducerea radicalilor toxici (OH), efect protector in disfunctiile endoteliale);
3. antiedematos; 4. antioxidant (regularizarea sistemului redox al organismului, prin producerea unui stres oxidativ celular moderat), imbunatateste oxigenarea tisulara (actiune hemoreologica, vasodilatatoare, stimularea angiogenezei prin stimularea factorilor de crestere, actiune directa pe eritrocit), miorelaxant (scade concentratia Ca intracelular si la niv. jonctiunii neuromusculare cu scaderea eliberarii de acetilcolina).
CENTRU MEDICAL DE INTEGRARE SI RECUPERARE
CENTRU MEDICAL DE INTEGRARE ȘI RECUPERARE
...PENTRU O LUME MAI CLARA !
...PENTRU O LUME MAI CLARĂ !
Aparate folosite in Ozonoterapie
