Este o altă forță dinamică ce stimulează mecanismele proprii de vindecare ale organismului prin metoda similitudinii
(similia similibus curentur), adică acela al folosirii unui remediu sau medicament homeopat, similium, adică
simptomele produse de acel medicament dacă ar fi aceste mecanisme de aparare. Deci, homeopatia, descoperită
în 1790 de Samuel Hahnemann, tratează pacientul ca un întreg (tot unitar), adică holistic, acționând la cele 3 nivele de
sănătate: mental, emoțional și fizic, iar simptomele unei boli le vede ca semne de luptă a organismului împotriva bolii.
La polul opus, administrarea unei medicații antibiotice sau antiinflamatoare care acționează pe cont propriu, nu stimulează
aceste mecanisme imune generale, producând de fapt o supresare locală a simptomelor, inclusiv a febrei, mutând boala
mai profund spre organele interne, producându-se de fapt o internalizare a bolii și o întârziere în acțiunea vindecătoare a homeopatelor.
Definiție: știința vie dinamică, care tratează conform legii similitudinii și care utilizează remedii (medicamente homeopate)
în doze infinitezimale dinamizate.
Legea similitudinii foloseste principiul similitudinii: similia similibus curentur, adică acela de a găsi paralelism între
proprietățile toxice ale unei substanțe și puterea sa terapeutică, sau altfel spus, proprietățile terapeutice ale remediului care
produc simptome patologice la omul sănătos și care le vindecă la omul bolnav, sau de a găsi o coincidență între cele două
tablouri simptomatice: cel al patogeneziei experimentale și cel al bolnavului cu boala sa. Deci, homeopatia (în gr. Homeopathos
- ceea ce provoacă, vindecă) tratează bolnavul și nu boala (homeopatia și alopatia - metoda obișnuită de tratament prin contrarii)
nu se exclud, fiind util să fie cunoscute amândouă metodele și folosite sau una sau alta, după situație. De exemplu, cafeaua creează
insomnie, dar poate induce somnul în doze homeopatice, ceapa te face "să plângi" însă în doză homeopată oprește acest lucru.
Homeopatia este o terapie ce folosește substanțe naturale din cele 3 regnuri: animal, mineral, vegetal, chiar uman (lapte matern,
secreții fiziologice sau patologice etc.). Ea tratează pacientul ca un întreg și ia în considerare fizicul, psihicul, modul de viață,
mediul, predispoziția ereditară, alimentația și stresul persoanei în cauză, deci tratează persoana și cauza, nicidecum boala sau
simptomele. Homeopatia stimulează sistemul imun al pacienților și tratează suferința fizică separat. Homeopatia vede
simptomele ca semne ale luptei organismului împotriva bolii. Aceste simptome îl fac pe homeopat să aleagă o anumită
substanță naturală pe care o va prescrie și care este lipsită de toxicitatea și efectele secundare dăunătoare ale medicamentelor
clasice. Pentru a stimula organismul să vindece boala, homeopatul trebuie să găsească remediul corect și să corespundă în
totalitate simptomelor, atât fizice, cât si psihice ale pacientului.
Principiul de bază al homeopatiei datează de pe vremea lui Hipocrate, "părintele medicinii", iar în 1790 dr. Samuel
Hahnemann, medic german care a fost și medicul baronului Brukenthal din Sibiu, a descoperit homeopatia, iar 6 ani mai târziu
își publică teoriile și experimentele cu capacitatea organismului de a răspunde bolii prin "forța vitală", multe din prooving-urile sale
fiind făcute în zona Sibiului.
În prezent există peste 2600 de remedii homeopate, orice substanță din natură fiind un potențial remediu. Substanța respectivă
trebuie macerată și astfel se obține tinctura mamă din care se ia o picatură ce se diluează și se agită în procesul de potențare,
apoi se dinamizează până la obținerea diluției infintezimale dorită în scopul creșterii eficienței terapeutice. Cu cât substanta e mai
diluată, cu atât puterea curativă este mai mare.
Remediile homeopate se gasesc sub forma de granule, globule, tablete, lichid, supozitoare sau creme.
Granulele nu trebuie atinse cu mâna pentru că există riscul
alterării purității remediului. Ele se pun sub limbă cu ajutorul unei linguri
de plastic sau cu capacul tubului în care se află, 3-4-5 granule odată.
Nu trebuie mestecate sau înghițite, ele se sug pentru a-și face mai rapid
și eficient efectul.
Lichidul: se pun câteva picături sub limbă sau se diluează cu apă
într-o lingură de plastic. Este recomandat să se țină cateva minute în
gură înainte de înghițire.
Gura trebuie să fie curată, fără alte arome: cafea, alcool, mentă,
tutun.
Cremele - folosite la uzul extern.
La sugari și copii mici granulele se dizolvă în puțină apă fiartă și
racită.
